Ele sunt atentia si increderea.

Atentia pe care o acorzi copilului tau, atentia totala, autentica si empatica, este fundamentala pentru recunoasterea lui ca persoana. Atentia empatica este cea care transmite copilului mesajul: te vad asa cum esti, iti recunosc sentimentele si nu iti pretind sa fii altfel decat cum esti tu.

Unii parinti ofera copilului o atentie de tip “supraveghere cu indicatii”. De fapt, ei stau mereu cu ochii pe copil si supravegheaza ca fiecare comportament al lui sa se inscrie in niste standarde trasate de parinte. 

Asta-vara, pe plaja, am asistat la urmatoarea scena: un copil de vreo 4 ani se juca in nisip. Facuse o movila, in jurul ei sapase un sant pe care, plin de entuziasm, il umplea neincetat, urmarind cum apa se scurge printr-un canal si se intoarce in mare. Era cu adevarat absorbit de  curgerea apei. Tatal l-a privit vreme de cateva minute, dupa care a decis ca fiul sau ar fi trebuit sa construiasca un castel, in loc sa umple la nesfarsit un sant cu apa. Si a inceput sa-i dea indicatii: “Ce faci acolo, mai bine ai construi un castel!” “Aranjeaza si tu movila aia, sa arate a castel!” “Fa-i turnulete!” “Du-te si cauta niste scoici, orneaza castelul!”
Copilul s-a uitat putin nedumerit la tatal sau, incercand sa continue umplerea santului cu apa, insa la insistentele tot mai imperative ale tatalui, a cedat si a inceput sa faca ce-i cerea acesta. Brusc, copilul isi pierduse tot entuziasmul si doar executa robotic instructiunile, uitandu-se tot mai des la tatal sau pentru a primi confirmarea ca ceea ce facea era bine.

Este firesc sa ne supraveghem copiii si sa le dam indicatii, dar cand parintii exagereaza in a oferi exclusiv acest tip de atentie, copilul creste cu un locus al controlului extern. Asta inseamna ca nu-si va putea dezvolta in interiorul sau un centru de decizie care sa ii spuna, moment cu moment, daca e in regula sa se comporte intr-un anumit fel.

In schimb, atentia empatica este centrata pe copil, ofera acestuia recunoasterea sentimentelor sale ca legitime, desi poate ele nu sunt intotdeauna acceptabile pentru parinte.

Un copil arunca cu o jucarie in fratiorul lui dupa ce acesta i-a stricat macaraua lego pe care o construise. “Esti furios ca fratiorul ti-a daramat macaraua la care ai muncit atat de mult si simti nevoia sa te razbuni, insa eu nu pot accepta sa arunci in el cu masinuta pentru ca mi-e teama ca ai putea sa-l ranesti.” O astfel de reactie a parintelui recunoaste efortul pe care copilul l-a depus pentru a-si construi macaraua, recunoaste frustrarea pe care acesta o simte cand fratiorul i-o darama si nevoia copilului de razbunare. Copilul primeste mesajul ca este vazut de parinte si inteles cu toate sentimentele sale, care sunt acceptate ca firesti in situatia data. Ceea ce parintele nu accepta este felul in care copilul rezolva aceste sentimente, punand in act un comportament agresiv impotriva fratiorului.

Strans legata de atentia empatica este increderea, celalalt pilon fundamental al dezvoltarii unei personalitati echilibrate a copilului. 
Increderea pe care parintele o arata copilului sau va sadi increderea in sine a viitorului adult. Iar pentru ca un parinte sa aiba incredere in copilul sau este necesar ca el insusi sa aiba un sentiment sanatos de incredere in sine. 

Daca nu ai fost indeajuns de norocos ca parintii tai sa te ajute sa capeti incredere in tine, nu te descuraja, ea se poate dezvolta. Cele 2 parghii principale sunt actiunea si reflectarea. Adica, pentru a incepe sa iti cresti increderea in tine, mai intai trebuie sa actionezi, sa raspunzi provocarilor, sa iesi din zona de confort si sa incerci lucruri noi, mai ales lucruri pe care nu te crezi in stare sa le faci, dar ti le doresti. Apoi, este necesar sa iti acorzi timp pentru a reflecta asupra acestor experiente: ce ti-au adus? cum te-ai simtit? iti place sa fii in felul acesta? etc.
In cazul in care nu esti foarte obisnuit sa reflectezi asupra experientelor prin care treci si a sentimentelor pe care acestea le trezesc in tine, cateva sedinte de dezvoltare personala te ajuta sa obtii rezultate intr-un timp mai scurt.