In timp ce cautam materiale pentru un proiect de cercetare privind terpia durerii, am dat peste insemnarile dr. Paul Brand. El a lucrat in anii ’50 in India cu bolnavii de lepra. Tot ce stiam eu despre lepra am auzit din Biblie si credeam ca este o boala de piele. Ei bine, am aflat cu surprindere ca de fapt lepra presupune o incapacitate a sistemului nervos de a simti durerea, e ca o anestezie a nervilor. Persoanele care au aceasta boala se lovesc si nu-si dau seama de gravitatea leziunii, astfel incat nu iau masurile necesare pentru a-si ingriji rana care se infecteaza, ajungand uneori pana la amputarea unui membru. 

Dr. Brand, animat de marea lui dorinta de a ajuta bolnavii, a proiectat un dispozitiv care sa ii anunte printr-un semnal sonor atunci cand se loveau. A constatat ca dipozitivul lui nu a avut niciun efect si ca bolnavii nu luau in seama bipurile care ii avertizau sa se opreasca din ceea ce faceau intrucat isi produsesera leziuni grave. Si-a perfectionat dispozitivul, adaugandu-i un semnal luminos, apoi chiar un soc electric, dar tor fara rezultat. In cele din urma, a renuntat, dezamagit, la acest proiect, nu inainte de a  observa ca durerea este vitala pentru pastrarea sanantatii tesuturilor.

Durerea este ca un semafor rosu care ne spune foarte clar sa ne oprim din ceea ce facem pentru ca ne-am putea provoca daune ireversibile. Pentru cei mai multi dintre noi, acest sistem de avertizare functioneaza fara repros in plan fizic: daca ne taiem cu cutitul in timp ce gatim, sau ne intepam, ne julim etc, ne oprim imediat din activitate, spalam rana, o dezinfectam, oprim sangerarea si punem un pansament. 

Dar durerea sufleteasca? Ea ce vrea sa ne spuna? Stim sa o ascultam?

Durerea sufleteasca, la fel ca cea fizica, are un scop. Tristetea, dezamagirea, descurajarea ne forteaza sa ne oprim si sa acordam mai multa atentie, sa ne reevaluam actiunile, alegerile, deciziile. Durerea este ca un semnal sonor al inimii noastre care ne valideaza experientele. Semnalizeaza ca ceva s-a intamplat si valideaza ca, intr-adevar, a fost ceva important pentru noi. Durerea spune: Stop. Jeleste. Plangi. Infurie-te. Boceste. Ceea ce ti s-a intamplat conteaza. Ceea ce ti se intampla este foarte important pentru tine. Nu minimaliza. Nu ascunde sub covor. Nu anestezia. Nu evita.

Fara durere poate ca uneori nu am sti unde sa ne oprim si am sfarsi prin a ne face mai mult rau. Nu am sti cand sa iesim dintr-o relatie. Nu am sti cand sa parasim un loc de munca. Nu am sti sa spunem “Nu” si sa fixam niste limite. Durerea poate sa ne fie un bun profesor si un accelerator al dezvoltarii, daca o lasam. Da, am putea sa ne covingem ca anestezierea, evitarea sau ignorarea sunt optiuni mult mai bune, dar nu sunt. Anestezia emotionala nu ne ajuta sa nu mai fim raniti, ci ne face sa nu mai stim cand suntem raniti. E tentant sa luam o pastila sau sa ne aruncam in vartejul unor activitati pentru a uita de suferinta si a amana rezolvarea ei.

Durerea nu e niciodata placuta. Instinctiv vrem sa o evitam, sa o anulam. Dar putem lasa sa incolteasca in noi semintele unei intelepciuni care ne aminteste ca durerea are un scop, are un inteles, ca nu dureaza la nesfarsit si ca orice rana poate fi ingrijita si vindecata. Durerea ne spune ceva ce avem nevoie sa auzim si care ne poate salva.

Durerea ta ce vrea sa iti spuna? Stii ce inseamna? Stii sa o asculti? Poti sa o folosesti pentru a creste, a te implini si a-ti imbogati viata?