De ce este importantă imaginea de sine?
Imaginea de sine reprezintă o convingere despre noi, despre calitățile, priceperile și valorile care ne definesc. De aceea, ea intră în joc ori de câte ori avem de luat decizii importante (alegerea partenerului de viață, hotărârea de a aplica pentru un anumit job etc.), dar își face simțită prezența și în contexte de viață obișnuite (dacă am impresia că sunt o dansatoare nepricepută, voi sta pe margine la petreceri și poate că nu mă voi distra la fel de bine ca ceilalți).
Am văzut în prima parte a acestui articol că există surse de distorsiune, de care nu suntem conștienți, ce pot interveni în formarea imaginii de sine. Astfel, putem dobândi o imagine de sine care nu se suprapune cu realitatea, dar noi să avem în continuare convingerea că acele afirmații care alcătuiesc imaginea de sine chiar ne reprezintă. Cu toții putem relata genul acela de experiențe în care am evitat îndelung să ne angajăm într-o activitate pentru că nu credeam că suntem în stare să o ducem cu bine până la capăt, dar apoi, spre surprinderea noastră, ne-am descurcat excelent.
Când imaginea de sine este prea rigidă, pierdem din spontaneitate. Ajungem să ținem atât de mult la părerea pe care ne-am format-o despre noi, încât ni se pare periculos să ne implicăm în experiențe care ne-ar putea dovedi contrariul. Persistând pe această linie rigidă, ajungem să ne dorim să controlăm fiecare aspect al vieții, sfârșind, de fapt, prin a ne îngusta foarte mult paleta de situații pe care suntem dispuși să le experimentăm. Ne retragem înainte de a începe ceva nou, refuzăm să intrăm în joc pe motiv că ”oricum nu mă pricep la asta”, ”știu deja că nu voi reuși”, sau dimpotrivă, ”nu particip la ieșirea cu colegii pentru că nu e nici unul mai răsărit, mai bine stau acasă” etc.
Iată de ce este importantă imaginea de sine: putem ajunge să confundăm părerea despre noi cu adevăratul Sine și să selectăm acele experiențe care nu o contrazic, îngustându-ne astfel viața și ratând ocazia de a ne simți impliniți.