Recent am fost solicitata de revista Vice sa comentez, in calitate de specialist in terapia de cuplu, asupra lumii interioare a persoanelor care se angajeaza frecvent in aventuri de o noapte cu persoane necunoscute. Am luat in considerare motivatiile care stau la baza acestui comportament si impactul asupra capacitatii de a intemeia o relatie autentica. De asemeni, am discutat despre amploarea acestui comportament si evolutia sa la nivel social.

Ce se stie despre one night standeri? Au probleme? Adica, e misto la inceput sa zboare din floare in floare, dar au probleme la un moment dat? ( de singuratate, de comunicare sau lipsa ei, etc)

Aici ar trebui sa facem o distinctie in functie de frecventa cu care o persoana adopta acest tip de comportament. Astfel am putea vorbi despre one night standerul ocazional si one night standerul habitual.

In ceea ce priveste primul tip, conform statisticilor (efectuate pe segmentul demografic anglo-saxon, pe Romania nu am gasit), foarte multi oameni – intre 50 si 80%, depinde de populatia pe care s-a facut studiul – au avut pe parcursul vietii o aventura de tip one night stand. Poate surprinzator, cifrele arata si ca exista o distributie aproape egala intre femei si barbati. Fenomenul pare sa fi luat amploare in ultimele decenii datorita unei schimbari a mentalitatii la nivel social.

Motivele pentru care oamenii se angajeaza ocazional in aventuri de tip one night stand sunt numeroase. Multi o fac datorita unui impas in relatia de cuplu sau chiar a recentei destramari a acesteia, cand apare nevoia de a sti, de a verifica intr-un fel daca mai esti inca dezirabil. Tinerii apeleaza la acest comportament din dorinta de a explora si a-si cunoaste mai bine sexualitatea si potentialul in relatia cu sexul opus. Astfel, o interactiune de cateva ore, fara obligatii, poate sa reprezinte terenul excelent pentru experimentarea unor aspecte ale personalitatii mai putin cunoscute.

Pe de alta parte, sunt cei care fac din one night stand singurul mod de relationare cu sexul opus. Frecvent, acest comportament ascunde o fuga de relatii reale, mature. Sunt adulti care doresc sa traiasca intr-un prezent permanent, atinsi de sindromul Peter Pan, care cauta doar partea cea mai placuta, mai incitanta a unei relatii – inceputul. Sunt oameni care, din punct de vedere afectiv, pefera sa traiasca mai degraba in fantezie decat in realitate.

Poate sunt convinsi ca nu exista femeia sau barbatul care sa ii poata “lega” intr-o relatie si nu sunt dispusi sa puna in discutie aceasta convingere. Dimpotriva, fac totul pentru ca ea sa se confirme de fiecare data: petrecand doar cateva ore cu un partener, nu ii dau acestuia ocazia sa se dezvaluie profund, relatia nu trece dincolo de masca pe care fiecare o poarta, de rolul pe care conventia sociala il prescrie. Astfel se creeaza iluzia unei foarte mari varietati dar pana la urma toate interactiunile au acelasi tipar.

Se poate ajunge chiar la un soi de compulsie catre acest comportament, pe fondul anxietatii provocate de o relatie autentica.

Atunci cand individul nu are la indemana decat acest unic mod de a se relationa cu sexul opus, se ingusteaza foarte mult paleta trairilor afective. De fapt, nu este vorba despre tocirea sentimentelor, ci mai degraba despre o saracire a posibilitatilor de expresie a acestora datorita limitarii la un singur tipar.

One night standerul habitual pare sa fie permanent intr-o cautare frenetica a ceva si sa nu fie niciodata multumit de ceea ce gaseste.

Poate un om care-si schimba foarte des partenerul sa mai iubeasca?

Iubirea este un sentiment foarte personal si, pe cat este de complex, pe atat e de spontan, astfel ca e imposibil sa spui ca cineva mai e sau nu capabil sa iubeasca. Am putea sa ne intrebam ce tip de relatie de lunga durata poate sa intemeieze o persoana care o mare parte a vietii s-a implicat in aventuri. Si aici trebuie sa tinem cont de faptul ca o relatie este intotdeauna un joc in doi. In ceea ce il priveste, pentru a intra intr-o relatie autentica, one night standerul ar trebui mai intai sa gaseasca raspunsuri la intrebari cum ar fi: ce ma face sa doresc mereu altceva? Cat de mult sunt dispus sa dau intr-o relatie, nu doar sa primesc? Sunt pregatit sa fac fata momentelor de banalitate, de rutina, de plictiseala, absolut firesti intr-o relatie?

Apare aceasta nisa mai pregnant in ultimii ani? E vizibila? Oamenii de maine vor fi tot mai mult one night standeri sau nu?

Nu prea stam bine in Romania la capitolul statistici. Putem doar constata ca si societatea noastra, o data cu schimbarea de mentalitate din ultimii 20 de ani, s-a aliniat unui stil de viata caracterizat, contrar epocii anterioare, de mult mai multe mijloace materiale dar de mult mai putin timp, ceea ce aduce cu sine si un fel de consumism in domeniul relatiilor. Ne inconjuram de obiecte de unica folosinta, dar iata ca ajungem si la relatii de unica folosinta.
Este insa prezenta si tendinta contrara: oamenii de azi isi pun mai multe intrebari asupra felului in care relationeaza, doresc sa se dezvolte pe sine, sa se inteleaga si sa fie mai autentici.

Cum va fi omul de maine?

Asemeni omului de azi, cred ca va gasi o cale catre sine insusi care sa duca in final la descoperirea nevoii de a crea si a mentine relatii cat mai bogate si mai autentice cu semenii sai.

Mai jos, linkul catre articolul aparut in Vice. http://www.vice.com/ro/read/one-night-standerii-romani-se-tem-de-relatii-dar-au-facut-mai-mult-sex-decat-tine-intr-o-viata-135